Anarho-sindicalismul este aripa anarhistă de mişcare a sindicatelor. Ţinta primară este sfârşitul sistemului salarial. Principiile fundamentale ale anarho-sindicalismului sunt :
Solidaritatea muncitorilor înseamnă că anarho-sindicaliştii cred că, toţi muncitorii, indiferent de rasă, sex, sau grup etnic sunt într-o situaţie similară vis-a-vis de şefi (Conştiinţa Clasei). În plus, înseamnă că, în capitalism, orice caştiguri sau pierderi făcute de unii muncitori în relaţii cu şefii vor afecta toţi muncitorii. Aşadar, spune că pentru a caştiga eliberarea, toţi muncitorii trebuie să se ajute între ei în lupta împotriva şefilor.
- solidaritatea muncitorilor
- acţiunea directă
- independenţa.
Anarho-sindicaliştii cred că doar acţiunile directe—adică, acţiuni concentrate direct pe atingerea unui scop, opus acţiunii indirecte, ca alegerea unui reprezentant la un guvern—vor permite muncitorilor să se elibereze.
La început de secol, anarho-sindicalismul este la modă. Aşa ar fi arătat actualii lideri anarho-sindicali cu 100 de ani în urmă.
