sâmbătă, 19 martie 2011

Povesteşte Pontănacul...

 Sigur, e mai comod să faci un contract de patru ani cu Parlamentul Romaniei, dar ce noroc am fi avut ca Victoraş ("s-ai grijă de copii") să lupte acum pentru democraţie în Libia şi nu în România !
"Am bătut tot Parisul pe jos (îl cunosc mai bine decât Bucureştiul chiar); m-am împrietenit cu toţi emigranţii veniţi în Gara de Nord din toate colţurile lumii; ne-am bălăcit în fiecare zi în fântânile arteziene de la Luvru; am învăţat să mergem cu metroul fără bilet; câştigăm cam 40-50 de franci în câteva ore recuperând fisele din cărucioarele de bagaje abandonate de cei care prindeau trenul în ultimul moment; am văzut toate muzeele arătând carnetul de elev şi convingând că nu am bani de bilet; inclusiv am mers cu alţi români la Centrul de recrutare al Legiunii Străine de lângă Paris, am trecut testele medicale, dar când am aflat condiţiile (contract de minim 5 ani) am dat înapoi înainte să semnez, şi bine am făcut!", dezvăluie preşedintele PSD.
"După care am găsit serviciul ideal – la un fast food din centru, program de la ora 17.00 până la închiderea de la 01.30, salariul mimin pe economie echivalent cu 1.000 de dolari (cine avea în România în anii 90 aşa salariu?!). Mă trezeam la prânz şi mergeam direct la Biblioteca Georges Pompidou, unde citeam şi ascultam muzică până când trebuia să plec la serviciu",
adaugă Ponta.