luni, 6 septembrie 2010

Nu știam că există !

Marian Ghiveciu, deputat  PSD de Buzău.

Să-l salutăm pe colegul nostru Ghiveciu, cel care a avut curajul să se bată cu Predoiu”.

Ghiveciu era ca o floare. (Puterea dixit)


Ca un ghiveci cu flori !  Cu trei trandafiri !



Mai multe lămuriri aici : Marian Ghiveciu, deputat PSD circumscripţia Pogoanele, judeţul Buzău, a fost arestat astăzi şi i s-a întocmit dosar penal pentru ameninţare şi insultă la adresa unui alegător, o femeie din Pogoanele. Marian Ghiveciu este un afacerist dubios, cercetat de luni întregi de D.N.A. şi Parchet pentru săvîrşirea mai multor infracţiuni, între care însuşirea, prin acte false, a zeci de hectare de terenuri cu valoare mare de piaţă. Ghiveciu a fost  contracandidatul P.S.D. la ultimele alegeri parlamentare al ministrului  Justiţiei, Cătălin Predoiu, câştigând fotoliul de parlamentar prin pături date cadou ţăranilor care, probabil mai friguroşi din fire, au apreciat gestul şi l-au votat, deşi era cunoscut faptul că era cercetat de justiţie. (Posted: 06/12/2009 by aristocle in Verzi şi uscate)

Nimic nou despre crini

”Crinul este cea mai veche floare cultivată de om; "prietenia" datează de cel puțin cinci milenii, fiind chiar mai veche decât cea cu trandafirul (dar cea cu TREI trandafiri e mai actuală). Prețuirea acordată acestei plante e datorată atât însușirilor sale tămăduitoare, cât și aspectului ei decorativ”.
Aspectul decorativ era exploatat mai ales de către Patricienii roma(â)ni, care cu cheltuieli mai mult decât modeste își trăgeau câte un Crin pe lângă casă. Este interesant, că acei crini ai patricienilor îndeplinesc și rolul de câini de pază, pentru că latră strașnic, mai ales când văd portocaliu în fața ochilor. Culorile care îi avantajează sunt roșul și galbenul.


 

Istoria se repetă ?

A fost odată ca niciodată

Mergând cu un taxi, am rememorat împreună cu șoferul Bucureștiul copilăriei noastre.
Un București poate mai frumos, mai înverzit și senin, dar sigur mai puțin stresant.
Câteva fotografii... de epocă (recentă, nu mai mult de 50-60 de ani).






(asta e mai veche - recunosc)

Exista și un pic de stres... ce să-i faci pe vremea aceea oamenii mai mergeau și la muncă.

Multe locuri și-au schimbat înfățișarea, altele nu mai există... Amintirile mai există încă, cât mai existăm cei care au trăit acele vremuri.