vineri, 24 iunie 2011

O nouă zi tristă

A murit Peter Falk, Columbo. Să-i fie ţărâna uşoară.
Şi, precum dacii, să întâmpinăm moartea cu un zâmbet larg !
Să vezi ce anchete vor urma în Rai !

Nu vreau polemică...

... dar mi se pare că punem botul prea uşor la manipulările presei.
Îl apreciez mult pe un coleg întru blogăreala, dar nu pot fi de acord cu ultima sa postare.
De aceea mi-am permis să răstorn un pic situaţia, cerându-mi scuze totodată pentru că i-am maltratat realizarea grafică.
PS Mircea Dinescu spunea cu inteligenţa-i caracteristică că (nu pot evita cacofonia - dar nu are a face când e vorba de Dinescu) nici măcar comuniştii n-au spus asta despre rege. Normal. Pentru ei a fost atât de benefic încât Ceauşescu putea să-i acorde ordinul de Erou al României.

Capitalism versus normalitate


Multumesc Mariei care mi-a trimis postarea asta.

POATE ca o parte din problemele noastre, ale lumii... stau în pilda de mai jos:

Un vapor luxos de croazieră a ancorat lângă un mic sat de pescari...
Un turist aparte de pe acel vapor somptuos i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor, dupa ce a gustat din ele, si i-a întrebat cât timp le ia să prindă acei pesti deliciosi.
“Nu foarte mult timp.” au răspuns pescarii la unison.
“Dar de ce n-ati mai stat, ca să prindeti mai mult peste?”
Pescarii i-au răspuns că micile cantități pe care le prind ei sunt suficiente pentru nevoile lor și ale familiilor lor.
“Păi, și ce faceți în restul timpului?” a întrebat turistul mirat.
“Dormim până târziu, pescuim puțin, apoi ne jucăm cu copiii și ne facem siesta împreună cu soțiile noastre.


Mai târziu, pe seară, mergem în sat, unde ne întâlnim cu prietenii, povestim, cântăm la ghitară câteva cântece și tot așa…. Avem o viață plină. Ne bucuram!”
Turistul i-a intrerupt:


“Stați așa...! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diplomă în economie și pot să vă ajut! Trebuie să pescuiți mai mult timp în fiecare zi, o cantitate mai mare in fiecare zi. În felul ăsta, o să puteți vinde peștele pe care îl prindeți în plus. Cu veniturile suplimentare, mult mai mari, veți putea cumpăra o barcă mai mare.”
“Și după asta..?!” au întrebat pescarii nelamuriti.
“Cu banii suplimentari, pe care-i va aduce barca pestuind mai mult timp si mai mult peste, veți putea cumpăra o a doua, și o a treia barcă, și tot așa, până când veți avea o întreagă flotă de bărci de pescuit. În loc să vindeți peștele unui intermediar, veți putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar să va construiți voi propria fabrică. Atunci veți putea părăsi sătucul ăsta uitat și să vă mutați în orice loc din lumea asta mare...! De acolo vă veți putea conduce noua voastra întreprindere prosperă, veti avea tot mai multi bani.”

“Și cam cât timp ne-ar lua asta?” au întrebat pescarii putin curiosi.
“Douăzeci, poate chiar douăzeci și cinci de ani.” a replicat turistul mandru de inteligenta lui in materie de economie si marketing.
“Și după asta...?!” au intrebat pescari curiosi.
“După asta..? Hm...ei bine, prieteni, ăsta-i momentul care devine cu adevarat interesant,” a răspuns zâmbind larg turistul. “Când afacerea ta este cu adevărat uriașă, poți sa începi să vinzi și să cumperi active și să faci milioane si milioane de dolari!”
“Milioane..?! Serios vorbesti? Și după asta...?” au întrebat pescarii.
“După asta..., veți putea să va retrageți din afaceri, să trăiți într-un sătuc liniștit și retras pe malul mării, să dormiți până târziu, să va jucați cu nepoții voștri, să vă faceți siesta împreună cu soțiile voastre și să vă petreceți serile cu prietenii, bucurându-vă de ce vreti voi si cum vreți voi. Hm... ce ziceti?!”
“Cu tot respectul, domnule.., dar asta este exact ce facem acum. Care ar fi rostul să irosim douăzeci și cinci de ani din viata noatra si a familiilor noatre alergand dupa milioanele de care ne-ai vorbit?” au întrebat pescarii complet nedumeriti de logica diplomatului in economie.