Toamnă

George Topârceanu - Rapsodii de toamnă

A trecut intai o boare Pe deasupra viilor, Si-a furat de prin ponoare Puful papadiilor. Cu acorduri lungi de lira I-au raspuns fanetele. Toate florile soptira, Intorcandu-si fetele. Un salcam privi spre munte Mandru ca o flamura. Solzii frunzelor marunte S-au zburlit pe-o ramura. Mai tarziu, o cotofana Fara ocupatie A adus o veste-n goana Si-a facut senzatie: Cica-n munte, la povarna, Plopii si rasurile Spun ca vine-un vant de iarna Rascolind padurile. Si-auzind din departare Vocea lui tiranica, Toti ciulinii pe carare Fug cuprinsi de panica... Zvonul prin livezi coboara. Colo jos, pe mlastina. S-a-ntalnit un pui de cioara C-un batlan de bastina Si din treacat ii arunca Alta veste stranie, C-au pornit-o peste lunca Frunzele-n bejanie! Intr-o clipa, alarmate, Ies din santuri vrabiile. Papura pe lac se zbate Leganandu-si sabiile. Un lastun, in frac, apare Sus pe-un varf de trestie Ca sa tie-o cuvantare In aceasta chestie. Dar broscoii din rastoaca Il insulta-n pauze Si din papura-l provoaca Cu prelungi aplauze. Lisitele-ncep sa strige Ca de mama focului. Cocostarci, pe catalige, Vin la fata locului. Un tantar, nervos si foarte Slab de constitutie, In zadar vrea sa ia parte Si el la discutie. Cand deodata un erete, Politai din nastere, Peste balta si boschete Vine-n recunoastere Cu porunca de la centru Contra vinovatului, Ca sa-l aresteze pentru Siguranta statului... De emotie, in surdina, Sub un snop de bozie, O pastaie de sulcina A facut explozie. Florile-n gradini s-agita. Peste straturi, dalia, Ca o doamna din elita Isi indreapta talia. Trei petunii subtirele, Farmec dand regretelor, Stau de vorba intre ele: "Ce ne facem, fetelor?..." Floarea-soarelui, batrana, De pe-acum se sperie C-au sa-i cada in tarana Dintii, de mizerie. Si cu galbena ei zdreanta Sta-n lumina matura, Ca un talger de balanta Aplecat pe-o latura... Intre gaze, fara frica Se re-ncep idilele. Doar o gargarita mica, Blestemandu-si zilele, Necajita cere sfatul Unei molii tinere, Ca i-a disparut barbatul In costum de ginere. Imprejur ii canta-n saga Greierii din flaute. "Uf, ce lume, soro draga!" Unde sa-l mai caute? L-a gasit sub trei graunte Mort de inanitie. Si-acum pleaca sa anunte Cazul la politie. Buruienile-ngrozite De-asa vremi protivnice Se vorbira pe soptite Sa se faca schivnice. Si cum stie-o rugaciune Doamna masalarita, Tot soborul ii propune S-o aleaga starita. Numai colo sus, prin vie, Rumenele lobode Vor de-acuma-n vaduvie Sa traiasca slobode. Vezi! de-aceea matraguna A-nvatat un brusture Sa le spuie-n fata una Care sa le usture!... Jos, pe-un varf de campanula Pururea-n vibratie, Si-a oprit o libelula Zborul plin de gratie. Mic, cu solzi ca de balaur, Trupu-i fin se clatina, Giuvaer de smalt si aur Cu sclipiri de platina. Dar deodata, pe coline Scade animatia... De mirare parca-si tine Vantul respiratia. Zboara vesti contradictorii, Se-ntretaie stirile... Ce e?... Ce e?... Spre podgorii Toti intorc privirile. Iat-o!... Sus in deal, la strunga, Asternand pamantului Haina ei cu trena lunga De culoarea vantului, S-a ivit pe culme Toamna, Zana melopeelor, Spaima florilor si Doamna Cucurbitaceelor... Lung isi flutura spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste solduri triumfale Haina iluzorie. Apoi pleaca mai departe Pustiind cararile, Cu alai de frunze moarte Sa colinde zarile. Gaze, flori intarziate! Muza mea satirica V-a-nchinat de drag la toate Cate-o strofa lirica. Dar cand stiu c-o sa va-nghete Iarna mizerabila, Ma cuprinde o tristete Iremediabila...     Toamnă, pe muzică de Vanghelis