Jurnal de politician

1989

De câţiva ani fac cerere de intrare în PCR. Acum, în 10 decembrie, am primit carnetul. Mulţumesc Partidului.
Şi Partidul mi-a mulţumit în acest fel pentru devotata mea participare la manifestaţia de 23 August :

1990

La fel ca tot poporul, sunt indignat de ce-au făcut comuniştii. Vor fi alegeri libere. Precis câştigă partidele istorice. Îmi place o duducă de la Cunescu. M-am înscris acolo şi ea personal mi-a înmânat legitimaţia de partid. O sorbeam din priviri (nu legitimaţia). Am fost şi la manifestaţii :

Cu toată democraţia. am luat-o-n freză.

 
De vină sunt partidele istorice că nu s-au impus. Am ieşit din PSDR. Mai ales că duduca s-a cam eclipsat.

1991
S-a înfiinţat un partid nou, acela al Alianţei Civice. Îmi place cum critică. Critică literară, nu alta. M-am înscris. Legitimaţie nu mi-au dat, că n-au bani s-o tipărească. Ei merg pe încredere. M-a primit chiar şi preşedintele Nicolae Manolescu. În bucătărie...

1992
Am plecat din PAC. S-au aliat cu cu ăia care pierd - simţ eu trendul politic. Am trecut la Liber-Schimbişti. Şi ăştia AU tradiţie. De la Caragiale încoace... Oricum, au schimbat ţuica pe vodcă. La alegerile următoare or să schimbe vodca pe whisky - aşa a promis şeful.

N-a intrat decât unul de la noi în Parlament. M-am scârbit şi am demisionat.
 
1993-1995

Am plecat prin Vest să observ cum mai e cu politica. Vreau să văd dacă au şi ei o Convenţie Democratică sau măcar un Partid Democrat. Mi-a dat Petre Roman un pont : un pod sub care să stau. Alături se mai aruncă ceva mobile vechi. Mi-am tras o canapea de piele.

1996

Sunt alegeri. Libere, ca de obicei. Mi-am tras un partid. Sunt preşedinte, secretar general, şef al comisiei de cenzori şi, evident, membrul partidului. E un partid de dreapta-centru-stânga. Partidul European Naţionalist Creştin Ateist din România. Are un program trăznet. Primul punct este recuperarea aurului furat de romani din Dacia. Cu dobânda de rigoare. Al doilea : revizuirea procesului lui Isus şi condamnarea comunismului în acest sens. Al treilea : condamnarea capitalismului, în acelaşi sens.
Acesta era afişul meu electoral :

N-am intrat în Parlament şi n-am câştigat nici prezidenţialele deşi am obţinut două voturi, cu toate că nu sunt însurat şi nu am rude. Trebuie să schimb doctrina !


1997-1999

Caut aliaţi. Am găsit unul. Partidul ăsta are chiar şi sediu şi activităţi comerciale :

2000
Acum sau niciodată ! Fac alianţă cu ţărăniştii ! Câştigă sigur ! Păi, nu s-au bătut ei cu Partidul Democrat, minerii şi suedezii (în chestiunea Fabricii de chibrituri - vă amintiţi, nu ?). E adevărat că au cam pierdut, dar în repriza a doua vor câştiga. Cu sprijinul pe care-l dau, măcar un vot, dacă nu două, că m-am însurat între timp, pot cere un post de vicepreşedinte al Camerei.
Le-am propus şi un nou semn electoral. Au fost de acord, dar a fost respins de Comisia Electorală Centrală pe motiv că utilizează culorile naţionale :

Eu nu am ajuns deputat pentru că m-au trădat şi nici nu m-au pus pe liste. Dar soarta s-a răzbunat, n-au ieşit nici ei.

2001-2003

Democraţia este în pericol ! Deşi candidez de 10 ani, n-am obţinut nicio funcţie în afara celor din partidul meu.
Mă înscriu în PRM. Doar Tribunul a obţinut 80% din voturi în turul doi, dar a fost lucrat de servicii şi s-a dat pe invers. Deşi ştiam două trei cuvinte pe ungureşte, am hotărât să le uit. În schimb, am adoptat acelaşi număr de căţei.

2004

E anul PSD-ului. Stolojan s-a îmbolnăvit, iar Băsescu plânge. M-am înscris la Vanghelie în organizaţie. Am primit carnetul de membru şi un voucher pentru trei mititei, o chiflă, muştar la discreţie şi 200 ml de bere. Am găsit vreo trei fraieri inteligenţi care mi-au dat voucherul lor la schimb cu două postere cu Năstase+Iliescu. De ce fraieri ? Pentru că posterele nu se mănâncă şi nu se beau. De ce inteligenţi ? Pentru că s-au gândit că posterele vor valora în viitor ca şi volumul ăla care se chema "Omagiu". Mă întreb doar cum o să împartă două postere la trei măgari persoane. Candidez pe locul 200 pe lista din Covasna. La senatori. Am deja o iniţiativă legislativă prin care fiecare român să primească pe gratis, lunar, câte o fotografie cu autograful preşedintelui Năstase şi o voi prezenta în prima sesiune parlamentară.

Iar am pierdut ! Dar lasă că şi Ilie Năstase a pierdut în Covasna. Se vede că valoarea nu mai contează în vremurile astea de dreapta.

2005-2007

Am plecat şi din PSD. Mă gândesc să devin parlamentar european. La ei nu e mâncătoria de la noi. Mă baladez prin Europa să văz cu ce se mănâncă europarlamentarii. Deocamdată am descoperit că lebedele se mănâncă la grătar.
Am luat contacte şi cu autorităţile din mai multe ţări :

2008-2009

Îmi place Remus Cernea. E verde şi proaspăt. Încă nu s-a înroşit. Poate fi corespunzător oricărei funcţii alese, de la hingher comunal la preşedinţia României, drept care candidează oriunde este un loc liber. Până acum n-a avut noroc. Poate n-a ales culoarea potrivită. În ultima vreme au mers doar rosul şi portocaliul. Mai ales portocaliul cu un pic de galben. Mă gândesc să înfiinţez un partid de culoare ROGVAIV, cu aplecare către flacăra violetă sau chiar ultravioletă. În acest fel voi uni toate tendinţele politice cu supranaturalul, suprapoliticul şi suprapopulismul. V-ar atrage această siglă ?

Dacă da, votaţi Catz Kitty preşedinte. În 2014.

Până atunci, s-auzim numai de bine !